Istoricul comunei

Comuna Stoina este situată în partea de sud-est a judeţului Gorj, pe valea râului Amaradia, în Podişul Getic-Platforma Olteţului, la 70 km distanţă de reşedinţa judeţului Tg. Jiu şi 45 km distanţă de oraşul Craiova, fiind traversată de D.N 66 B şi având coordonatele geografice 44° 40′ 0″ Nord – 23° 38′ 0″ Est. Suprafaţa sa este de 4.183 ha, din care 2483 ha teren agricol, 1390 ha padure şi 310 ha teren neproductiv. Se învecinează  la nord-est cu comuna Stejari, la est şi sud cu comuna Cruşeţ, la sud-vest cu comuna Turburea şi la nord-vest cu comuna Căpreni. Amintit pentru prima data ca sat în Catagrafia Obştească de la 1818-1819, devine comună prin Legea administrativă din 31 martie 1864, făcând parte administrativ-teritorial din Plasa Amaradia a judeţului Dolj, compusă din satele Stoina, Stoiniţa, Ciorari, Păişani, Plopu,Runcu, Ulăreasa, Urda, Valea lui Stan, Vlaşca. Din 1965, va face parte din judeţul Gorj fiind formată din satele:

  • satul PĂIŞANI (1640) – fosta reședință a comunei
  • satul STOINA (1790 ) – reședința actuală a comunei.
  • satul CIORARI (1708)
  • satul TOIAGA (1583)
  • satul ULMET (1667)
  • satul MIELUŞEI (1623)
  • satul STOINIȚA (1797)
  • cătunele: RUNCU, ULĂREASA, URDA DE SUS.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul STOINA provine din limba slavă, stoite însemnând STATORNIC, asta probabil şi datorită vechimii locuitorilor acestor meleaguri, pe teritoriul comunei descoperindu-se ruinele a două cetăţi geto-dacice situate pe dealurile ce înconjoară satele Păişani şi Toiaga. De asemenea, puţini ştiu că pe teritoriul comunei Stoina s-a descoperit întâmplător, în anul 1927, scheletul unui Mastodon Arvenensis, strămoş al elefantului, schelet scos la lumină de marele antropolg C.S. Ncolăescu-Plopşor şi expus în momentul de faţă la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii Craiova. Monumentele istorice de pe teritoriul comunei sunt:

  • BISERICA SF ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA – PĂIŞANI (1810) – ctitorie a boierului Cornea Brăiloiu şi a pitarului Ene Pană din Craiova.
  • BISERICA SF MARE MUCENIC GHEORGHE – CIORARI (1824) – ctitorie a pitarului Ene Pană şi a familiei din Craiova.
  • CRUCEA DE MĂRTURIE ŞI HOTAR – ULMET (1783), ridicată pentru pomenirea celor adormiţi dintre creştinii satelor Ulmet, Toiaga şi Mieluşei.
  • MONUMENTUL EROILOR (Perioada interbelică) – aflat în centrul comunei, ridicat în amintirea celor cazuţi în Primul Război mondial in perioada interbelica.
  • RUINELE CETĂȚILOR GETO-DACICE PĂIŞANI ȘI TOIAGA (Sec IV-III î. HR).

Populaţia comunei număra conform Recesământului populaţiei din anul 2011, 2376 locuitori şi 1300 gospodării, în scădere faţă de anul 2002 când se înregistrau 2822 locuitori, majoritatea declarându-se de naţionalitate română şi credinţă ortodoxă. Pe teritoriul comunei se află cinci bisericii deservite de doi preoţi, o primărie, un cabinet medical, un liceu tehnologic, trei şcoli primare, trei grădiniţe, farmacie, poliţia precum şi sediul unei structuri a Petrom-Omv Craiova. Activităţile specifice zonei sunt legate de agricultură, creşterea animalelor, cultivarea pomilor şi viţei de vie, apicultură dar şi industia de extracţie a petrolului şi gazelor naturale, prezentă aici din 1980.

Relieful este format din dealuri şi văi situate în zona centrală a Piemontului Getic, subunitatea Dealurile Amaradiei, cu culmi piemontane întinse şi uşor vălurite, orientate nord-sud cu înălţimi ce variează între 250 şi 400 m, despărţite între ele prin văi scurte. Văile au bazinete laterale ce nu au reuşit să străbată culmile principale, formate mai ales datorită eroziunii. Versanţii sunt abrupţi, concavi, tăiaţi în pietrişuri şi nisipuri slabagregate, baza lor fiind acoperită de materiale coluvio-pluviale. Eroziune lineară este responsabilă în mare parte de formarea reţelei elementare de văi cu pantă mare de scurgere şi de înclinarea permanentă a versanţilor. Astfel, în perioadele ploioase, apa infiltrată se cantonează deasupra stratului impermeabil ce devine un pat de alunecare pentru straturile de pământ de pe versant, alunecările de teren ducând la modificarea albiilor şi malurilor ogaşelor şi văilor existente, unele alunecări fiind superficiale iar altele de adâncime. Caracteristicele acestor dealuri este faptul că nu se pierd treptat în albia văilor ci se termină în boturi de deal abrupte şi ascuţite numite gruiuri. Majoritatea acestor dealuri prezintă altitudini diferite şi dimensiuni variabile cu platouri şi terase numite de localnici pădini.

Principalele culmi deluroase ce se desfăşoară de-alungul teritoriului comunei sunt:

  • în partea de vest se desfăşoară prelungirile spre sud ale dealul Icleanului: dealurile Ciorarilor, Stoinei, Negovanu, Stoiniţei, Seciului, Runcu, Colnic, Păişani, Curoiu, culmea Nanului, dealul Piscu Otei, dealul Pârâu
  • în partea de est se desfăşoară prelungirile spre sud-vest ale formaţiunii deluroase numită Dealul Muierii: dealurile Corbu, Toiaga, Chiciora, Piscul lui Vintilă, Mieluşei-Ulmet, Slavuţa.

Dintre numeroasele văi ce brăzdează aceste culmi deluroase amintim: Vâlceaua Nanului, Vâlceaua Stoiniţei, Vâlceau Plopului şi Schitoaiei, Valea lui Antonie, Valea lui Stan, etc. Cea mai importantă este însă Valea Amaradiei, o vale asimetrică, mărginită de versanţi cu un grad de înclinare moderat. Terasele sunt dezvoltate de o parte şi alta a râului, pe versanţi sunt frecvente procese de pantă, pe podul teraselor apar procese de tasare, malurile sale fiind într-un proces continuu de eroziune datorate viiturilor cauzate ploile torenţiale, ce afectează în special terenurile agricole aflate în lunca fertilă a râului Amaradia. Din punct de vedere geologic, aceste masive deluroase sunt formate din depozite piemontane de nisipuri, pietriş, argile şi marne cu grosimi între 70-120 m.

Hidrografia este reprezentată de râul Amaradia, pârâurile şi ogaşele afluente acesteia precum şi câteva heleştee şi bălţi antropice. Clima comunei Stoina este temperat continentală specifică dealurilor joase, cu ierni ceva mai blânde şi temperaturi medii anuale situate între 8-22 grade C. Vânturile dominante bat din nord şi nord-est în tot timpul anului şi din sud-vest, cald şi uscat vara, ploios iarna şi anume Crivăţul, Băltăreţul şi Austrul.

Vegetaţia aparţine zonelor de silvostepă, forestieră cu păduri de foioase şi perdele de pin şi ierboasă prin poiene şi pe culmile dealurilor. Speciile de arbori reprezentative sunt  stejarul, gârniţa, cerul, carpen, gorunul, fagul, frasinul, ulmul, teiul, alunul, castanul, plopul. Versanţii grav afectaţi de eroziuni au fost plantaţi cu material săditor de salcâm provenit din America de Sud şi plantat la noi la sfârşitul secoluli al XIX-lea. Zăvoaiele de luncă sunt întâlnite de-alungul luncii Amaradiei formate din diferite specii de salcie, răchită,plop, curpen, anin, sânger, corn, lemn câinesc, mur, soc sau hamei sălbatic. La marginea pădurilor se ântâlnesc o serie de arbuşti precum păducelul, măceşul, porumbarul, rugul de mure. Dintre plantele ierboase amintim sadina, ghizdeiul, fânul, trifoiul, lucerna, iarba de gazon, nalba, menta sălbatică, pirul, măturica de câmp, iarba mare, orzul şi ovăzul sălbatic. Alte plante ghioceii albi sau galbeni, tămâioarele,viorele, bozoţei, narcisele, mărgaritarul, frăguţele, ştevia, brusturele, cucuta, scaiul. Pe marginea bălţilor întâlnim papura, trestia, rogozul sau mătasea broaştei. În păduri, în perioadele ploioase, apare o mare varietate de ciuperci precum mănătarca, ghebele, creiţele,bureţii galbeni şi iuţi, păstrăvul fagului sau ciupercile de camp.

Fauna este încadrată în biocenoza de climă temperată, întâlnind aici mamifere, păsări, insecte, reptile, peşti şi insecte. Dintre mamifere putem aminti lupul, vulpea, pisica sălbatică, căprioara, mistreţul, iepurerele, bursucul, jderul, nevăstuica, veveriţa, ariciul, dihorul, şoarecele de câmp, popândăul, hârciogul, şacalul. Speciile de păsări întâlnite sunt piţigoiul, vrabia, rândunica, cioara, coţofana, mierla, potârnichea, corbul, privighetoarea, pupăza, graurul, barza, cocorul, stărcul de baltă, lişiţa, raţa de baltă, egreta, cucuveaua, eretele, uliu, fazanul etc. Bălţile şi râul Amaradia sunt populate cu numeroase specii de reptile, broaşte, broaşte ţestoase şi peşti precum crapul, carasul, roşioara, clean, mreană şi nisipariţa.

Resursele naturale sunt reprezentate de cele agricole valorificate prin culturile agricole (cereale, pomi fructiferi, viţa de vie), de cele subsol (petrol, gaze, cărbune, marmura, materiale de construcţie) şi resursele forestiere (lemn).