Învățământ

ISTORICUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ÎN COMUNA STOINA – GORJ

Claudiu Stancu

În toamna anului 2015, Liceul Tehnologic Stoina, judetul Gorj, a aniversat 20 de ani de existenţă, două decenii de la punerea bazelor învăţământului liceal în comuna Stoina. Demni urmaşi ai celor care şi-au închinat întreaga viaţă şcolii, profesorii, maiştrii şi inginerii şcolii noastre au acţionat cu pasiune, au cultivat la elevi sentimentul de preţuire a muncii, au transformat această şcoală într-un un atelier de formare a tinerilor. Aniversarea de acum este un omagiu adus acestei  prestigioase instituţii şi totodată, o expresie a sentimentului de respect faţă de generaţiile tinere care se pregătesc aici pentru viaţă și pentru societate.

Învăţământul din Stoina, trecut şi prezent

Nevoia de ştiinţă de carte se face simţită şi în mediul rural la început de secol XIX, de aceea prin Regulamentul Organic promulgat între 1831-1832, hotărăşte ca „…ţârcovnicul sau preotul de la biserica satului să fie dator a ţine şi şcoală…”.[1]  Învăţământul a luat nastere în spaţiul comunei Stoina odată cu biserica şi din dorinţa de emanciparea a locuitorilor ei, fiind consemnate săli de clase organizate în casele locuitorilor din satele comunei, precum Ulmet, Ciorari, Păişani, sau şcoala sătească, amintită pe la 1828-1830, un vechi bordei din punctul La Bătături din vechea vatră a satului  Stoina unde dascăl era un anume Hobeanu mai apoi ginerele popii Barbu, ţârcomnicul Ştefan Sandu zis Braia. Dascălul folosea nişte cărămizi de lut pe care zgâria cu un cui slovele chirilice citindu-le cu voce tare iar elevii le reproduceau pe nisipul dintr-o lădiţă de lemn. Dascălul era plătit de regulă în natură, de fiecare părinte în parte. În perioada Regulamentului Organic, învăţători erau preoţii satelor sau cântăreţii acestora, iar cărţile dupa care se studia erau cele de cult, folosite la slujbele bisericesti.

Prima şcoală de pe Valea Amaradiei a funcţionat se pare sub patronajul  Protoeriei Căpreni, înfiinţată pe la 1820 în satul Căpreni: „…pe la 1820, şcoala Căpreni era condusă de protoiereul Ioan Postelnicul împreună cu dascălii săi de la biserică, mai târziu de vrednicul de pomenire protoiereul Costandin Căpreanu şi fiul său postelnicul Ioan Căpreanu… Şcoala nu avea local propriu ci se găsea în casa împărătească din satul Scurtu, lângă biserica din Artanu. Aici, la protoierie, au învăţat bucoavna mai toţi sătenii doritori de carte din diferitele sate şi cătune din judeţele Dolj, Gorj sau Vâlcea cărora de mult li s-a cântat vecinica pomenire…”[2]

Primele şcoli si primii slujitori ai acestora, sunt mentionati într-o statistică din 1838, amintind ca învăţători pe Istratie Enake la Păişani, Kazan Ioan la Slăvuţa-Mieluşei şi Popescu Andrei la Ciorari şi Stoiniţa. De asemenea, în 1839 avem consemnat şi numărul elevilor ce frecventau aceste şcoli săteşti: 68 şcolari la Stoina, 21 şcolari la Stoiniţa, 33 Ciorarii de Sus. 15 Ciorarii de Jos, 123 Păişani, 51 Toiaga, 30 Mieluşei, un număr total de 218 şcolari. În anul 1840 se consemnează o şcoală ce deservea satele Stoiniţa şi Ciorari cu un număr de 13 elevi, având ca învăţător pe Andrei Toma. Alte date privind situaţia şcolilor din zonă, le avem consemnate într-o situaţie privind Starea şcoalelor Plasei Amaradia la 1843: „1. școala ce deservea satele Ciorarii de Sus şi de Jos şi Stoiniţa a fost înfiinţată la 1 aprilie 1841, având ca învăţător pe Drăghici Pătru, cu un efectiv de 11 elevi, şcoala fiind construită din chirpici cu învelitoare. În 1843 erau 23 elevi din care 8 absentau; 2. şcoala Stoina şi Toiaga, înfiinţată în aprilie 1841, construită din barne, cu un efectiv de 23 elevi, învăţător consemnat fiind Popescu Ion sin popa Nicolae ot Toiaga între 1842-1843, fiind înlocuit datorită unei jalbe a locuitorilor celor două sate în aprilie 1843 cu Neagoe sin diaconul Gheorghe ot Stoina; 3. Şcoala satului Păişani, înfiinţată în aprilie 1838, din chirpici cu învelitoare, cu un efectiv de 18 elevi, având ca învăţător pe Statie Ienakie; 3. școala satelor Mieluşei şi Ulmet, din 1839, din chirpici cu învelitoare, având 25 de elevi şi ca învăţător pe Spânu Pârvu”.[3] Legat de starea învăţământului din acele timpuri redăm mai jos jalba aleşilor sătenilor din satele Stoina şi Toiaga cu privire la numirea unui nou dascăl:

Cinstitei ocârmuiri a judeţului Dolj,

Noi suptiscăliţii plecaţi să punem în cunoştiinţa cinstitei ocărmuiri pentru candidatul satului nostru Ioniţă sin popa Nicolae ot Toiaga, că de la Sfântul Dimitrie până acum în nici o zi n-au venit în şcoală ca să cerceteze barem pă şcolari de au uitat ce va fi apucat să înveţemai nainte sau nu. Numitul de vreme ce este ţârcomnic la biserica Toiaga şi logofăt pe două sate  sântem bine încredinţaţi că nu o să se folosească copii noştri cu vreo învăţătură de la dânsul. De aceea fierbinte ne rugăm a se depărta numitul şi în locu-i să să orânduiască candidatul Neagoe sin diaconu Gheorghe cel ce este şezător în satul nostru şi ales de noi satenii cu voia şi mulţumirea tuturor, pentru care ne reugăm Cinstitei ocârmuiri ca să binevoiască a-l întări cu desăvârşire… 1843 martie 28…” .[4]

La 1860-1870 sunt amintiţi dascălul Ştefănescu de la Păişani sau dascălul Ilie Tomescu la Ciorari, ce erau plătiţi foarte rar cu 6 lei pe lună. În 1861, prin Legea de reorganizare administrativă a ţării, dată de domnitorul A.I. Cuza, Stoina devine comună, în Plasa Amaradiei, judeţul Dolj, iar în anul 1864 prin reorganizarea învăţământului, se va ridica în centrul comunei, alături de clădirea primăriei, un sediu de şcoală cu două săli de clasă, cancelarie, camera servitorilor şi un învăţător calificat. În 1873 localul de şcoală se afla în stare de ruină fiind frecventat de 25 elevi dintre care 19 cu frecvenţă permanentă. Ridicarea unui nou local de şcoală va începe în anul 1880, prin strădania primarului de atunci, Dumitru Mondescu. În martie 1894, şcoala se afla în stare de mijloc, având 89 de elevi înscrişi, din care doar 60 frecventau cursurile efectiv, având ca învăţător pe Radu Nicolaescu din Văluţa, un dascăl ce folosea, se pare, bătaia cruntă ca metodă de predare. În 1895, a venit ca învăţător Ion Petrescu, ce a fost şi director al şcolii până la pensionare, în 1927. Localul este refăcut separat de clădirea primăriei între 1898-1903, avea 2 săli de clasă, o cancelarie, o cameră de servitori, pardosită cu scânduri şi acoperită cu tablă. Era frecventată de un număr de 139 elevi, amintită fiind şi noua învăţătoare suplinitoare Maria Tuligă. În 1900 este amintită învățătoarea Ana Murgăşeanu la Stoina și Eugenia Mihăescu la Păişani. Învăţământul, până în 1916, cuprindea 5 clase primare şi patru secundare[5].

În anul 1910, proprietarul moşiei Păişani, Gheorghe Alexandru Sutzo, donează un teren pentru construirea unui local de şcoală primară terminat în 1912, din cărămidă şi acoperit cu tablă, unde învăţători sunt consemnaţi Eugenia Mihăescu şi Ion Stanciu. După Primul Război Mondial, se mărește localul şcolii Păişani, mai apare un post de învăţător, plus alte patru posturi de învăţător la Şcoala Stoina. De asemenea, în 1925 se construiește un local nou de şcoală la Stoina cu două clase, în 1929, un local nou la Ciorari având ca învăţător pe D. Ivănescu, iar în 1930 un local cu trei săli de clasă în satul Păişani. În 1912 este amintit un local de şcoală în satul Toiaga. În perioada interbelică sunt consemnaţi ca învăţători: în satul Stoina – Ion Petrescu, Dumitru Hobeanu-director al şcolii, Dumitru Marian, Maria Marian, Eufrosina Ionescu, Gh. M. Ionescu, Ion Ivănescu; în satul Păişani- Ion Stanciu, Eugenia Mihăiescu, şi Gh.M. Ionescu, care a fost şi director; în satul Ciorari Ion Gh. Ivănescu, Angela Ivănescu, Maria Ivănescu, iar în satul Mielușei – Ulmet între 1929-1937 sunt amintiti învățătorii I.V. Dinca și D.I Craciunescu. În perioada interbelică se observă o atenţie deosebită asupra învăţământului rural, aşa cum se arată în Raportul către Rege întocmit de Nicolae Iorga: „…învăţătorii de la sate constituie fără îndoială unul dintre factorii cei mai puternici pentru îmbunătăţirea stării intelectuale, morale şi sociale a ţării”[6].

Situaţia la 1940-1941

În anul 1941 sunt organizate pe lângă şcoliile săteşti cantine şcolare ce veneau în sprijinul elevilor săraci, conduse de cadrele didactice sau preoţii satelor. Între anii 1940-1941 situaţia şcolilor era următoarea: Școala Păişani cu un efectiv de 163 elevi, 2 posturi didactice, cantină şcolară, un cămin cultural Lumina cu bibliotecă, director fiind Gh. M. Ionescu; Școala Ciorari, efectiv de 137 elevi, 3 posturi didactice, director fiind Ion Gh. Ivănescu; Școala nr 2 Toiaga, efectiv de 120 elevi, 2 săli de clasă, o cantină şcolară, învăţători fiind D.Crăciunescu şi Aurelia Nicolaescu; Școala Stoina, director Dumitru Hobeanu, o cantină şi un cămin cultural Voievodul Mihail, 188 elevi[7].

Reforma din 1948

Reforma învățământului din 1948, găseşte şcoala de la Stoina cu 4 săli de de clasă. Atunci se înfiinţează şi un gimnaziu cu clase paralele pentru copiii din comunele vecine, între 1950-1954, având un internat cu cantină cu 45 de locuri. Între 1960-1962 se ridică un nou local de şcoală cu 5 săli de clasă, extins între 1971-1974 cu alte săli şi o bibliotecă şcolară. În anul 1970 se înfiinţează la Păişani, Şcoala Gimnazială cu clasele V-VIII, o gradinita la Stoina. Între anii 1951/1952 sunt amintite următoarele cadre didactice: Școala Stoina: Ionescu M. Gheorghe, Dolman Dumitru, Hobeanu Constantin, Amzulescu Aurel, Lăpădatu Xenia, Bărbuleanu Dumitru, Ionescu Eufrosina, Marian Maria, Holom C. Elena, Dumitru Constantin; grădiniţă: Dalimon Margareta, Toma Maria; Școala Păişani: Nicolaescu Aurelia, Mărgineanu Nicolae, Sandu Elisaveta, Ciocolan Alexandru; Școala Ciorari: Ivănescu Maria, Ivănescu Ioana; Școala Toiaga: Ionescu N. Pavel, Cernei Gheorghe, Antonie Maria. Alti invatatori sunt amintiti: Tinca Mircea, Tinca Maria – Școala Primară Ciorari, Popescu Parascheva, Mondescu Erida – Școala Primară Toiaga, Popescu Filofteia, Popescu Ion, Barbuleanu Ana-Școala Primară Mielușei, Margineanu Ana, Dinu Nicolae, Avram Constantin, Gulie Ion, Roman Ioana, Mondescu Erida, Plăişeanu Minodora, Trică Ionica – Școala Primară Păișani, Manda Dumitru, Hobeanu Elena, Tinca Mircea, Tănasie Ecaterina, Roman Ioana, Constantinescu Eugenia, Ionescu Cristian, Ivancu Ionela – Școala Primară Stoina.

Apare învăţământul liceal

În perioada 1984-1989, în cadrul Şcolii Gimnaziale Stoina funcţionează clase la treapta a II a de liceu – învăţământ seral, cu sprijinul Liceului Industrial Petrolier Ţicleni, profil petrol-gaze. În anul 1987, în comună erau 5 şcoli şi 4 grădiniţe, la fel şi în 1992 se consemnează 299 elevi, 177 preşcolari, 29 cadre didactice, iar în 2002, 3 şcoli, 387 elevi, 128 preşcolari, 154 elevi liceu, 33 cadre didactice. În anul 1995 apare în reţeaua şcolară Grupul Şcolar Industrial Stoina, având clase de liceu profil mecanic, electromecanic, arte şi meserii sau de ucenici croitorie. Prima generaţie de liceeni din Stoina a pornit la drum, îndrumată de domnii diriginţi  profesor Ionescu Petre, profesor de Matematică şi Bondoc Alin, profesor Discipline Tehnice. Corpul profesoral era format din profesorii: Petrescu Viorica, Sgarbură Ana – Limba Română, Constantinescu Dumitru – Limba Franceză, Tănasie Laurenţiu, Mondescu Dumitru – Istorie, Socio-umane, Chiosa Constantin – Director-profesor Geografie, Ionescu Ion, Ivancu Mirel-Fizică, Discipline Tehnice, Constantinescu Constantin – Sport, Craia Mariana, Barbulea Lavinia – Chimie, Vieru Ştefan, Rădulescu Nicolae – Instruire practică, Bebu Mariana – Discipline Tehnice, Gorun Amelia – Biologie, Ionescu Petre şi Ionescu Cristina – Matematică. Directori au fost prof. Chiosa Constantin şi prof. Ionescu Petre.

Catalogul primei clase de liceu suna astfel: Andruşcă Florin, Barbu Simona, Barcan Iulian Lucian, Bondoc C. Simona, Bondoc A. Claudia, Bujor Octavian, Cazacu Elena , Dan Bogdan, Drăgoianu Alexandru, Florica Elisabeta, Furmă Ileana, Hegeduş Petruţa, Ioana Claudia, Ioan Maria Ramona, Jianu Elena Daniela, Lascu Diana, Lascu Loredana, Mândruţ Mariana, Neagoe Gheorghe, Nicola Sinel, Nicolae Dumitru, Postelnicu Cristian, Preda Ionadi, Rădoi Paul, Roman Dănuţ, Stan Daniela, Toroiman Claudiu, Vlăduţu Dumitru, Banu Mihaela, Clenciu Cosmin. În anul şcolar 2011-2012 din cauza scăderii efectivului de elevii şi a natalităţii la nivel de comună,  Şcoala Gimnazială Păişani se comasează cu Grup Şcolar Industrial Stoina, între timp find închise, din cauza scăderii dramatice a efectivelor de elevi, Şcolile Primare Toiaga şi Mieluşei şi grădiniţa Toiaga. Grup Şcolar Industrial Stoina devine din 2011, Liceul Tehnologic Stoina.

[1] Dumitru Hobeanu, Şcoala Stoina-istoric, în revista Tinere Ramuri, anul I, nr 1, Stoina, 1968, p. 4-7

[2] Sarcină Emanuela, Valea Artanului – matcă originară a unor sate de pe văile Amaradiei şi Amărăzuiei, în revista  Litua –Studii şi cercetării nr VIII, TG. Jiu, 2016, p 378-379

[3] SJAN DOLJ, Fond Prefectura Dolj – Serviciul administrativ, dosar 42/1843, filele 140-142

[4] SJAN DOLJ, Fond Prefectura Dolj- Serviciul administrative, dosar 8/1843, fila 88

[5]  Dumitru Hobeanu,  Şcoala Stoina-Istoric, în revista Tinere Ramuri, Anul I, nr 2, Stoina 1968, p. 5-8

[6] Dumitru Hobeanu, Şcoala Stoina-Scurt Istoric, în revista Tinere Ramuri, Anul I nr 3, Stoina 1968, p.3-5

[7] Dumitru Hobeanu, Monografie comuna Stoina, în revista Tinere Ramuri, Anul IV nr 2 , Stoina 1972 , p. 8-12