Cruci de piatră

Crucea de piatră de la Ulmet – Stoina, arc peste timp

 Claudiu Stancu

Obiceiurile şi tradiţiile sunt sfinte pentru olteni. Când vine vorba de petrecerea sărbătorilor de iarnă, de zile sfinte, sau de ce nu, de pomenirea morţilor, oltenii ştiu că tradiţiile trebuie păstrate şi respectate cu sfinţenie. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu „postarea” unor cruci de lemn la porţi, numite cruci de jurământ, un obicei străvechi, unic în România. În mai toate satele din Gorj, oamenii pun la porţi, pentru cinstirea morţilor, cruci frumos pictate, în culori vi.

Dacă te aventurezi, pentru o clipă, să cutreieri judeţul, în lung şi în lat, vei avea surprinderea ca la fiecare poartă să găseşti „înfiptă în pământ” o cruce de lemn, pictată naiv, pentru pomenirea morţilor. Crucile vechi, unele chiar şi sute de ani se pot distinge ca fiind elemente esenţiale pentru cultura gorjenească.

În mai toate zonele judeţului se află astfel de cruci, care poartă, peste ani, tradiţia şi obiceiul gorjenilor. Pe la mai toate porţile, gorjenii şi-au post câte o cruce, alteori mai multe, cruci pentru pomenirea morţilor, aşa cum sunt denumite. Există şi cruci de căpătâi, aşezate la mormântul mortului, dar există şi cruci de trecere, cruci aşezate lângă podeţe, sau ape, amintind faptul că pe acolo se află o trecere, având simboluri care mai de care mai interesante, în funcţie de specificul zonei. Nu în ultimul rând gorjenii nu au uitat de crucile de izvoare, care sunt aşezate, de obicei, în aproprierea unei ape, unui râu, sau unei fântâni, amintind că acolo există o sursă de apă. Aceste cruci se pot distinge şi prin specificul mesajelor, care îndeamnă călătorul să vină şi să se „adape” din apa aflată în apropiere. În satele Gorjului se păstrează un obicei vechi, acela de a aşeza, pentru pomenirea morţilor, trei cruci. Prima dintre ele, cea de căpătâi este crucea care îl va proteja pe cel decedat, în lumea de dincolo, cea de-a doua crucea de jurământ, este crucea care se pune la o fântână şi cea de-a treia la o răscruce. Potrivit localnicilor acestei comune, aceste cruci, puse la răscruce sau lângă fântâni simbolizează spălarea sufletului celui mort de păcate. Despre aceste cruci, etnograful Ernest Bernea arăta că pentru ţăranul român ele au reprezentat… expresia vieţii anonime a satelor, un îndreptar şi o măsură a drumurilor, un sprijin al urâtului şi al singurătăţii sale lăuntrice.[1]

Începând cu secolele XVII-XVIII, crucile-troiţe se făceau din piatră, graţie trăiniciei materialului folosit pentru sculptarea lor, multe dintre acestea, scrise cu litere chirilice, dăinuind până în zilele noastre. În Gorj mai există 11 astfel de troiţe, declarate monumente istorice. Troiţele au avut un rol bine definit în societatea feudală, fiind ridicate pentru a comemora o bătălie, pentru a marca locul unor foste monumente (ca în cazul Crucii lui Ursache de la Polovragi, ridicată pe locul unei cetăţi dacice), sau pentru a aduce la cunoştinţă o lege sau o hotărâre domnească. De asemenea, crucile de piatră mai aveau rol de hotar între localităţi-cazul crucii de la Stoina – sau acela de a aduce în atenţia comunităţii şi a trecătorilor numele unor persoane sau întregi familii ce au avut rol de donatori. Ele se numesc şi cruci de drum, pentru că erau ridicate pe marginea drumurilor, unele dintre ele marcând în prezent drumuri dispărute. La început, numai neamurile de rang boieresc ridicau cruci, dar mai târziu au început şi oamenii de condiţie mai modestă să le ridice.

Obiceiul de a ridica astfel de monumente a continuat şi în secolul XIX, de exemplu crucea din Logreşti, dar aceasta nu mai este scrisă în chirilică şi nici monument istoric nu a fost declarată, cu toate că a fost ridicată în anul 1930. În prezent, troiţele se construiesc din lemn. Cele 11 cruci de piatră scrise în chirilică ce mai există în Gorj se află la: Târgu Jiu, Stoina (sat Ulmet), Turburea (sat Spahii), Turburea (sat Poiana), Polovragi (Crucea lui Ursache), Bengeşti Ciocadia (sat Pereşti), Bengeşti Ciocadia (sat Bengeşti Ciocadia -2), Bengeşti Ciocadia (sat Bălceşti – a lui Popa Ilie), Câlnic (sat Câlnic) şi Prigoria (sat Bucşana).

Crucea de la Ulmet-Stoina

Crucea de piatră de la Stoina se află amplasată în hotarul dintre satele Ulmet şi Mieluşei, lângă baltă, în apropierea casei lui Ion Sandu, fiind o cruce de pomenire ridicată la 9 decembrie 1783, conform transliterării textului slavonesc. În Lista monumentelor istorice din judeţul Gorj, unde figurează având codul LMI 2004: GJ-m-B-09504 şi LMI 1991: D0041, este atestată fie 1782 sau 1784. Are următoarele dimensiuni: 208/67/40/22 cm, literă de 3 cm, în relief, cioplită în piatră. În momentul de faţă, deşi a fost curăţată de curând, textul se poate citi cu greutate, în unele părţi fiind ilizibil. Are inscripţii în relief pe toate feţele, inscripţiile fiind, în fapt, un pomelnic dăltuit în piatră şi nu are soclu, fiind prinsă în postament de beton. Crucea a avut deasupra o terminaţie din piatră, de forma unui cap de berbec stilizat, care azi nu se mai păstrează, conform declaraţilor unor bătrâni ai satului Ulmet. De asemenea bătrânii satului mai credeau că ar fi fost ridicată în memoria celor căzuţi dintre localnici, în luptele cu turcii şi tătarii ce invadau adeseori aceste meleaguri[2].

Monumentul de la Stoina a fost studiat în 1960 de istoricul Constantin Bălan, cercetător al Institutului de Istorie Nicolae Iorga din Bucureşti. Are o importanţă deosebită pentru această zonă geografică, atestând existenţa unor comunităţi creştine puternice din cele mai vechi timpuri, pe aceste meleaguri ce au stat la baza formării actualelor sate componente ale comunei Stoina. Crucea cuprinde următoarele inscripţii, practic un pomelnic daltuit în piatră pe cele trei laturi ale sale: 1. Faţă:IIS… (US) HR (ISTOS), MR DUM (MAICA DOMNULUI )… NI… KA, … MATEI, MARKU, LUKA, IOAN …. Cu vrearia Tatălui şi cu ajutoriu Fiiului cu săvărşiria Duhului Svântu, aminu …obcina ce se cheamă Dealu popa Nicolae Ştireac…..obcina Paraschiva. ………În hramu Svântului Nicolae şi a Priacuvioasa Paraschiva, această svântă Troiţă făcută de Nicola Burlieanu spre pomenirea: Nicola Burlieanu, Nicolae Drăghici, Marica, Mitrică Istratiie, Păuna, Mariia, Bălaşa, Manda, Niţă, Cârstina, Păuna,Constandinu, Ioana, Ilinca, Sofia …Pârvu, Ioana, Radu, Neagoe, Stana, Dinu, Stan, Voica, Dumitru, Petriea, Năsturica, Ionu, Radu, Tudora..2. Latura din dreapta: …Ancuţa, Stanca, Stoica, Olimpia monahia, Andrei, Elina, Ioanid, Melania, Marghialo, Marga, Ionu, Opria, Nicola, Călina, Dionid, Matei erei, Dumitraşco ereu, Nicola, Pătru, Mariia, Costandina, Floarea, Preda, Ancuţa, Liţa, Malcoci, Mariia, Dumitraşco, Marin, Mariţa, Nicola, Preda, Radu, Andronachie, Safta, Dumitraşco, Costandinu, Ioanu, Pârvu …cu tot neamu lor…” 3. Latura din stânga: „…Dechemvrie 9, leatu 7292 (1783)…Jipan Neagoe, Radu, Todoran, Gheorghe, Muşatu, Mariia, Ioanu, Avramu, Ilinca, Dumitrana, Ioana, Dumitraşco ereu, Safta eriţa, Păuna, Neacşa, Nicola, Preda, Mihartu, Mihai, Nicola, Bunia, Frâncu, Dumitru, Istratie, Mariia, Lazăr, Ioan, Rada, Riza, Pătru, Petra, Idiţa, Gheorghe, Niţă, Ioana, Pârvu, Radu, Costandina, Ioana, Mariina, Ionu, Mateiu , Balea, Mărica, Anca, Mariia, Ioana, Ilina, Dumitra, Istratie, Tărşiţa, Matea… cu tot neamul”.[3]

Această cruce a fost restaurată şi resfiinţită la 15 august 1999, cu ocazia Sfintei sărbători a Adormirii Maicii Domnului, prin strădania primarului de atunci, Constantin Vlăduţu. Şi în prezent, creştinii acestor sate continuă tradiţia ridicării de troiţe, de această dată din lemn, la răscruci de drumuri sau spre amintire a celor trecuţi spre veşnicie din neamul lor.

[1] Ernest Bernea, Civilizaţia română sătească, Bucureşti, 2006, , p. 122

[2] Dumitru Hobeanu, Monografia comunei Stoina 1927, în manuscris, aflat în colecţie personală , fragment, p.16

[3] Transliterare personală a textului paleoslav.