Mastodontul de la Stoina – O descoperire palentologică deosebită pentru județul Gorj

By | February 28, 2018

Puţini ştiu că pe teritoriul judeţului Gorj, la marginea satului Ciorari, sat component al comunei Stoina, s-a făcut o importantă descoperire pentru paleontologia românească, este vorba despre scheletul fosilizat aproape complet al unui mamut de tip Mastodon Anancus Arvernensis reprezentant al mastodonţilor de tip Dunolophodon ce a trăit pe meleagurile noastre pe la sfârşitul erei Terţiare, în Pliocen, strămoşii elefanţilor de astăzi. Scheletul acestui mastodont va fi scos la lumină şi cercetat de marele paleontolog, etnograf, geograf, istoric şi folclorist oltean C.S. Nicolăescu-Plopşor împreună cu M. Demetrescu. Chestiunea prezenţei acestui animal preistoric pe teritoriul patriei noastre a fost studiată de mari paleontologi români precum dr. Sava Athanasiu şi Saba Ştefănescu. Fosile ale acestuia au fost găsite şi în alte părţi ale Gorjului, precum Aninoasa, Frumuşei, Turburea, Ciuperceni, Bâlteni, Sărdăneşti, Pojaru.

C.S. Nicolăescu-Plopşor s-a născut la 20 aprilie 1900, în satul Plopşor, comuna Sălcuţa, judeţul Dolj. A urmat clasele primare la Şcoala Obedeanu, apoi Liceul Carol I din Craiova şi Facultatea de Istorie din Bucureşti. În 1926, funcţiona ca profesor de istorie la Pleniţa unde va scrie şi monografia comunei. În 1934 se va specializa în antropologie la Institutul Antropologic din Paris, devenind mai apoi membru marcant al Academiei Române. A scris numeroase cărţi, a pus bazele revistelor Arhivele Olteniei şi Oltenia, a înfiinţat Institutul Arheologic Oltenia şi Muzeul Regional Oltenia. Ca antropolog, a descoperit craniul unui Homo-olteniensis descoperit la Bugiuleşti-Vâlcea, fosilă veche de 2 milioane ani, precum şi scheletul fosilizat al Mastodon arvernensis de la Stoina – Gorj. S-a stins din viaţă la 30 mai 1968. Despre acesta, învăţătorul Dumitru Hobeanu, participant şi el la descoperirea de la Stoina ne spune: „…era un cercetător neobosit al trecutului străvechi al ţării sale,Oltenia, vorbirea sa era a omului erudit, fără înfloriri, un stil simplu şiun mare iubitor de folclor…”[1]

Istoricul descoperirii

A fost prezentat pe larg în paginile revistei Tinere ramuri, revistă a Şcolii Gimnaziale Stoina, apărută între anii 1968-1977, în cadrul unui articol semnat de eruditul învăţător Dumitru Hobeanu, martor al acestei descoperirii, colaborator şi discipol al lui C. S Nicolăescu-Plopşor, în revista Natura din 1928 şi Arhivele Olteniei, nr. 3-4, noiembrie-decembrie 1937. De asemenea, a fost prezentată pe larg în cadrul Congresului Societăţii Ştiinţifice a Naturaliştilor din România, ţinut la Cluj în aprilie 1928.

Descoperirea a fost una întâmplătoare datorată solicitării făcute de prefectul judeţului Dolj, C. Negrescu, ce a trimis chestionare tuturor primăriilor din judeţ în care să se menţioneze eventuale monumente de artă religioasă vechi sau descoperiri arheologice întâmplătoare făcute pe raza acestora. Printre întrebări se regăsea şi aceasta: „S-au găsit pe teritoriul comunei dumneavoastră măsele sau oase de jidovi?” Săteanul de rând înţelegea prin oase de jidov, oasele unor uriaşi ce ar fi stăpânit cândva pe pământ, iar din punct de vedere zoologic, oase ale unor animale preistorice uriaşe precum mamuţii. Se vor primi numeroase răspunsuri, însă cel mai intersant vine de la Stoina, comună ce aparţinea atunci de judeţul Dolj, o declaraţie a învăţătorului Dumitru Hobeanu care menţiona că, „…în anul 1925, în vâlceaua Nanului, satul Ciorari, se găseşte scheletul unui mamut din care un picior dinapoi e la şcoala din comună…”. Descoperirea fusese făcută de un băiat din sat pe nume Ioan Paşol, slugă la învăţătorul Ioan Petrescu, proprietar de terenuri agricole la Stoina: „…eram mai mulţi copii, păzeam oile pe vâlcea şi neavând nicio treabă ne jucamîn năsâp, pe coastă aici, la teii din faţă. Tot dând aşa cu mâna am dat de o sâgă tare. Am râcăit cu ghearele pe lăngă ea şi am văzut că e os .Am mai tras de el, am mai scobit până l-am scos afară. Când ne-am dus sara acasă i-am spus lu domnu învăţător că găsârăm un os de jidov pe vale… domnu învăţător l-a luat şi l-a dus la şcoală, pe urmă a măi venit cu copiii de la şcoală şi-a scobit de-a mai scos şi alte oase…”[2]

Excavarea scheletului a început într-o zi noroasă de toamnă, în octombrie 1927, cu participarea învăţătorului D. Hobeanu, a revizorului şcolar D. Stoica, a inspectorului şcolar G. Poşulescu şi sub îndrumarea antropologilor C.S. Nicolăescu-Plopşor şi M. Demetrescu.

Despre scoaterea sa la suprafaţă, C. S Nicolăescu-Plopşor, relata:

„...groparii lucrau de zor, craniul stâlcit şi inform se arată cel dintâi ca un bloc uriaş, zdravănă şi cocoşată, s-arătă şira spinării cu coastele prinse de ea, alcătuind o singură bucată împietrită… ca să izoleze fildeşii, doi flăcăi lovesc din răsputeri o pătură de humă galbenă tot întrebându-se dacă neamul ăsta de dinţi nu ajunge tocmai la Căpreni, comuna de peste deal… la plecare, refuză plata deşi era duminică, conştienţi de isprava la care au fost părtaşi… Scheletul mastodontului zăcea pe o parte cu craniul înspre miazănoapte şi cu fildeşii spre soare-răsare.După moartea lui, a fost acoperit într-un giulgiu alb de nisip cuarţos cimentat într-o gresie dură, ce s-a depus pe vremuri pe fundu lacului levantin ce aparţine Levantinului Mijlociu. Studiind direcţiunea torentelor ce se vărsau în acest lac levantin s-a stabilit că ele veneau dinspre nord şi animalul murind pe malul lacului, a fost tîrît de torenţi în interior, depunându-l apoi la fund…”[3]

Scheletul va fi dus la Muzeul Regional Oltenia din Craiova, unde oasele au fost curăţite şi a fost reconstituit de către inginerul arhitect Alfred Vincez. A fost cercetat şi de cunoscutul antropolog Saba Ştefănescu. Despre această descoperire spunea C. S Nicolăescu-Plopşor „cu ochii plini de lumină ca ai unui copil” şi că: „…în toată ţara nu e un astfel de material fosil mai complet…” [4]Dimensiunile scheletului sunt impresionante, după mărimea oaselor sale trebuie să fi avut cel puţin 4 m înălţime, aproximativ 8 m lungime, iar colţii în jur de 3,50 m lungime printre cei mai lungi din lume. Dentiţia acestuia a fost găsită aproape în întregime, lipsind doar o măsea, câteva oase ale craniului şi laba unui picior din spate.[5]

În momentul de faţă colţii şi fragmentele din scheletul fosilizat al mastodontului de la Stoina constituie cea mai importantă piesă din patrimoniul Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Craiova şi o importantă descoperire pentru paleontologia romaneasca. Muzeul din Craiova a fost inaugurat la 2 decembrie 1923 sub numele de Muzeul de Istorie Naturală, condus de Marin Demetrescu, iar din anul 1928 devine secţie a Muzeului Regional al Olteniei. Cum în acea perioadă comuna Stoina era arondată judeţului Dolj, fosila a fost reconstruită şi expusă acum la Muzeul Olteniei din Craiova, reprezentanţii Muzeului Judeţean Gorj declarând presei actuale că este imposibil în acest moment ca scheletul mastodontului  să fie adus în Gorj : „..dacă este în inventarul Muzeului din Craiova nu mai avem ce să facem. Ar fi corect să fie adus aici, dar dacă ei sunt cei care l-au descoperit… Nu există nicio reglementare în acest sens. Ca atare, dacă se găseşte în patrimoniul muzeului respectiv, acolo rămâne. Noi ne-am dori să îl avem aici, pe lângă alte obiecte importante din Gorj pe care le deţin acolo” ( Dumitru Hortopan, directorul Muzeului Judeţean Gorj).

The Mastodon from Stoina – A Paleontological Discovery for Gorj county

In this article the author presents the history of a less known evennowadays discovery of upper most importance for Romanian paleontology and also for Oltenia of a skeleton almost completely fossilized of arvernensis mastodon, the predecessor of the mammoth, on the radius of Stoina commune, Gorj County. This huge leviathan lived on Oltenia’s lands at the end of Tertiary Era, during the Pliocen. The skeleton was discovered accidentally by a young shepherd and brought to light by thewell-known paleontologist and historian C.S. Nicolăescu Plopşor in 1928, and then it was studied by M. Demetrescu and the great paleontologist Saba Ştefănescu. Its ivories remain among the longest ones discovered in Romania with a length of 3.5 m. It will be restored by the well-known architect A. Vincez from Craiova and still represents the central piece of the Museum of History and Natural Sciences from Craiova.

Claudiu Stancu

[1] Hobeanu Dumitru, C. S. Nicolăescu-Plopşor, în revista Tinere ramuri,a Şcolii Gimnaziale nr 1, Stoina nr. 3/1968, p. 28

[2] Hobeanu Dumitru, Din trecutul nostru – mastodontul de la Stoina, în revista Tinere ramuri, 2/1968, p. 28.

[3] Idem, p. 29.

[4] Nicolăescu-Plopşor C. S., Mastodontul de la Stoina, în Arhivele Olteniei, nr. 3-4, noiembrie-decembrie 1937, p. 462.

[5] Demetrescu Marin, Uriaşul de la Stoina, în revista  Natura, nr. 3/1928, p. 36.